Joi, 10 octombrie 2019, la Moțiunea de cenzură, în realitate se joacă nu Guvernarea PSD, ci al doilea mandat al lui Klaus Iohannis

Joi, 10 octombrie 2019, se supune votului în Parlament Moțiunea de cenzură a Opoziției împotriva Guvernului Dăncilă.
Din punct de vedere al democrației postdecembriste, momentul de joi, 10 februarie 2019, e unul de interes major. Deși în ultima vreme inițiatorii și susținătorii Moțiunii de cenzură au căutat s-o prezinte ca fiind în sine, altfel spus ca vizînd exclusiv dărîmarea Guvernului Dăncilă (care Guvern e o pacoste, o ciumă roșie, un dezastru – și alte bla-blauri, pentru țară), o Moțiune de cenzură e doar un mijloc. Cei care o depun au drept scop nu dărîmarea Guvernului, ci venirea lor la Putere. Căderea Guvernului e doar un pas către venirea unui nou guvern. Chiar dacă obligatoriu.

În cazul de joi, importanța crește spectaculos și prin miza Moțiunii de cenzură. Dacă Moțiunea nu trece, rămîne la Putere Partidul Social Democrat. Dacă Moțiunea trece, vine la putere PNL. Între cele două formațiuni e o diferență ca de la cer la pămînt. Prin urmare, dacă Moțiunea trece, în România va avea loc o schimbare de regim. Cu toate consecințele ei pentru viața politică, socială, economică și chiar morală a națiunii. Una dintre acestea va fi declanșarea Prigoanei împotriva foștilor prin revenirea la Putere, ca partener, dacă nu chiar ca Stăpîn, a Binomului SRI-DNA, evident, sub o înfățișare mai subtilă decît cea de pe vremea lui Coldea-Kovesi.

Consecințele vor fi la fel de importante și dacă Moțiunea nu trece. S-ar putea crede că Guvernul Dăncilă ar avea motive să bea un pahar de șampanie. Eu cred c-ar avea motiv să bea un pahar de cucută. Mai mult ca sigur diferența între eșec și succes ar fi de cîteva voturi. Și acelea obținute prin mijloace neortodoxe. Poți pune bază pe o astfel de majoritate? Ministrul Justiției din partea PSD ar fi mai departe Ana Birchall, avînd în vedere că Klaus Iohannis nu va da curs deciziilor CCR. Și din această postură, Ana Birchall, un vîrf de lance al Binomului în războiul acestuia cu Justiția, va aduce PSD pagube incomensurabile. De pericolul întruchipat de comportamentul anticonstituțional al lui Klaus Iohannis inutil să mai vorbim. Beneficiar al unei protecții mafiote din partea Presei și a societății civile, Klaus Iohannis n-ar mai avea limite în lovirea Guvernului Dăncilă. Ar fi în stare să-l trimită pe Pahonțu, aflat între timp la cumpărături pentru Răvășitoarea, s-o scoată afară din Victoriei pe Viorica Dăncilă. PSD și-a pierdut suportul popular.

Despre acest Guvern s-a spus de către Opoziție, de către Klaus Iohannis, că e un pericol major pentru țară. Rămînerea la Putere a Guvernului Dăncilă, are, în aceste condiții, semnificația gravă a păstrării mai departe a Pericolului. Eu nu cred că guvernul Dăncilă e chiar atît de dezastruos încît dărîmarea lui să treacă drept un Act Patriotic, drept îndeplinirea unei Misiuni sfinte, drept un moment Revoluționar. Mai ales că în fapt între PSD și PNL nu se întinde în realitate prăpastia de netrecut invocată în ultimul timp de liderii PNL și de Klaus Iohannis. Prin raportare la campania angajată în ultimul timp de PNL, dar mai ales de Klaus Iohannis, eșecul Moțiunii va avea semnificația unui act de trădare națională. S-ar putea spune că pentru realizarea acestei misiuni, PNL ar fi trebuit să facă orice și oricum.

Cel mai afectat va fi Klaus Iohannis. Președintele s-a angajat total și fățiș, în chip anticonstituțional, în inițierea și trecerea Moțiunii de cenzură. E unul dintre momentele în care Klaus Iohannis ar fi trebuit suspendat pentru încălcarea gravă a Constituției. Din punct de vedere electoral, eșecul Moțiunii l-ar lovi pe Klaus Iohannis în chip devastator:

  1. Chiar dacă-l avantajează, normal ar fi fost ca Klaus Iohannis să fie prudent față de rezultatul Moțiunii. Îi cereau asta pe de o parte respectarea Constituției, pe de alta minima înțelepciune politică. De vreo două săptămîni, Klaus Iohannis țopăie în stil Mircea Geoană de bucurie c-a trecut Moțiunea, deși ea n-a fost încă supusă votului. Țopăiala asta l-ar putea costa scump dacă Moțiunea ar pica. L-ar face un penibil. Mai mare decît Mircea Geoană, pentru că spre deosebire de fostul șef al PSD, e solemn ca o pompă.
  2. Știm cu toții că România nu e o democrație autentică. E o Securistocrație sub acoperirea de Democrație. Klaus Iohannis și-a făcut din trecerea Moțiunii un țel al celor cinci ani de mandat. Trebuie să arate electoratului USR că face ceva, că nu e pompierul atomic, așa cum în chip semidoct s-a autodefinit. Una dintre cauzele pariului public pe Moțiunea de cenzură e cea de a dovedi electoratului lui Dan Barna că el, Klaus Iohannis nu doarme. El veghează și la o adică intervine. Dacă Moțiunea eșuează, pe de o parte, Sistemul va crede că n-are nici o putere, sau că împotriva lui s-au stîrnit forțe externe nemiloase, iar electoratul radical, că a jucat din nou comedia războiului cu PSD.
  3. Angajarea în inițierea și susținerea Moțiunii au fost făcute de Klaus Iohannis în numele datoriei patriotice de a salva țara de la dezastrul PSD-ist. Dacă Moțiunea eșuează înseamnă că Klaus Iohannis n-a făcut totul pentru a înlătura pericolul întruchipat de Guvernul Dăncilă.

De ceva timp susțin că Moțiunea va trece.
Am început să cred asta cînd am văzut implicarea fățișă a lui Klaus Iohannis.
Am avut totuși prudența de a nu exclude și varianta eșecului.
Firește, nu e prima oară în ultimii cinci ani cînd Klaus Iohannis ar putea să joace la cacealma. Să ne reamintim gălăgia făcută după Referendumul din 26 mai 2019 în chestiunea transpunerii în viață a rezultatelor consultării populare. Pentru ca Referendumul din 26 mai 2019 să nu fie un simplu exercițiu electoral, de altfel costisitor, ar fi fost nevoie de un nou Referendum:
Unul de modificare a Constituției.
Klaus Iohannis s-a agitat cîtva timp pentru a promova un Referendum. A ținut consultări la Cotroceni, a bătut din picior. Rezultatul?
Referendumul a fost dat uitării.
A fost înlocuit cu o hîrtie semnată sub porecla de pact pentru partidele parlamentare.
O hîrtie sub valoarea hîrtiei igienice din punctul de vedere al utilității. Hîrtia higienică folosește la ștergerea la fund. Pactul de la Cotroceni nici la așa ceva nu e bun.

Nu putem exclude nici acum varianta unui joc la cacealma.
Cum nu putem exclude nici o posibilă strategie genială. Angajarea deplină și fățișă a lui Klaus Iohannis în favoarea Moțiunii face parte din strategia electorală a aducerii la vot a electoratului de Dreapta. Fără Pericolul PSD, mai ales în condițiile venirii la Putere a unui Guvern al Meu 2, există riscul ca la prezidențiale electoratul de Dreapta să nu iasă la vot. În 1996, în 2004, acest electorat a fost mobilizat doar de sloganul Veniți la vot ca să scăpăm de PSD.

Dacă Moțiunea trece, acest slogan, chiar dacă s-ar încerca păstrarea lui, ar fi lipsit de eficiență. Care pericol PSD cu un PSD în Opoziție?
Ar fi acest raționament rațiunea unei Strategii a lui Klaus Iohannis potrivit căreia Moțiunea nu trece.
Firește, nu la scorul din iunie 2019, ci la unul păduchios, gen unu, două voturi, contestate zgomotos de Opoziție.
Guvernul Dăncilă ar rămîne la Putere.
Ar veni în Parlament cu votul de încredere. Ar pica la acest vot. Pînă la prezidențiale am avea un guvern PSD făcut franjuri. Posibilitate pentru Klaus Iohannis de a aduce electoratul de Dreapta la vot sub sloganul:
Veniți la urne să dăm jos, în fine, PSD-ul.

Nu exclud, așadar, și o astfel de posibilitate.
Da, dar costurile pentru Klaus Iohannis ar fi uriașe.
E un motiv în plus să susțin că joi, 10 octombrie 2019, se joacă în Parlament al doilea mandat al lui Klaus Iohannis.

Acest editorial a apărut în ediția print și online a cotidianului Evenimentul Zilei.

Source: https://www.cristoiublog.roJoi, 10 octombrie 2019, la Moțiunea de cenzură, în realitate se joacă nu Guvernarea PSD, ci al doilea mandat al lui Klaus Iohannis