Să rîdem în hohote cu Klaus Iohannis!



Confrați mai tineri cu adevărat independenți mi-au semnalat o secvență unică în felul ei nu numai în postdecembrism, dar și în Istoria României, dacă nu chiar a Lumii. La ceremoniile dedicat Zilei Marinei, de la Constanța, desfășurate joi, 15 august 2019, în timp ce Klaus Iohannis își citea, într-o interpretare de absolvent al unei Școli populare de artă de pe vremea Anei Pauker, discursul plin de clișee, un militar american dintre cei din aflați în spatele său a leșinat. S-a creat mare agitație. Normal. Cineva care cade, pentru că i s-a făcut rău brusc trebuie ajutat de cei din jur. Din simplul motiv că aceștia sînt oameni. Și unde se află oameni, chiar și străini față de persoana căreia i se face rău, aceștia se întrerup din ceea ce fac și sar să dea o mînă de ajutor. E o reacție instinctivă, venind din gena de om.

Așa cum se vede din filmul dat doar de anumite televiziuni de știri, ocolit de multe site-uri, televiziuni, unele PSD-iste sau apropiate de PSD, Klaus Iohannis își continuă discursul netulburat, fără să tresară măcar, de întrerupere pentru a vedea ce se întîmplă sau – și mai și – de a sări în ajutor persoanei, nici vorbă; Klaus Iohannis termină discursul și, deși acum n-avea treabă, pleacă de la tribună fără măcar să arunce o privire spre locul în care alții ajută persoana căreia i se făcuse rău.

Pe rețelele sociale, doar pe rețelele sociale, pentru că în presă, din colaborarea stupefiantă dintre presa pro-Iohannis și presa PSD- istă, s-a ivit cunoscuta șmecherie a evitării subiectului, s-a făcut mult caz de acest moment.
În marea lor majoritate, reacțiile au fost de indignare.
Sincer să fiu, reacția mea a fost să rîd în hohote.
Nici într-un film cu Stan și Bran nu poate fi întîlnită o asemenea secvență comică, secvența în care un tip solemn, țeapăn ca un dulap de tablă, continuă să citească un discurs de lemn în timp ce în jur toată lumea se agită pentru a da un prim ajutor cuiva căruia i s-a făcut rău.

Reamintesc:
Klaus Iohannis a continuat să citească un discurs în limbaj de lemn, care oricum nu era ascultat de nimeni.
N-a continuat să facă sex, activitate despre care se presupune că l-ar rupe de lumea din jur.
A continuat să țină un discurs anost, plictisitor, așteptat să se termine de toți cei din fața sa.

Nu mă puneți să spun de ce nu s-a întrerupt Klaus Iohannis.
Încerc, totuși, unele ipoteze:

  1. A considerat că e sub demnitatea sa de președinte să sară în ajutor.
  2. S-a temut că încalcă Protocolul.
  3. N-a observat ce se întîmplă în jur, deoarece era concentrat să citească un text pe care nu-l scrisese el fără să se poticnească. O concentrare care, care în cazul lui Klaus Iohannis, atinge nivelul din actul sexual.
  4. Și-a zis că militarul fiind american, nu-i poate sări în ajutor fără aprobarea expresă a lui Donald Trump.
  5. N-a auzit nimic, deoarece avea căști în urechi și asculta muzică.

Acestea sînt ipotezele mele.
Dumneavoastră ce credeți?

Source: https://www.cristoiublog.roSă rîdem în hohote cu Klaus Iohannis!