Scorul UDMR la europarlamentare și Valea Uzului, părți ale unui troc ocult PSD – UDMR?

În data de 8 martie a acestui an scriam chiar aici, pe cristoiublog.ro (Filiera Trump în România: politicieni, securiști si oameni de afaceri. Jocul cu americanii „buni”/), despre venirea în țară a lui Brad Parscale, directorul de campanie a lui Donald Trump, acesta având o conferință la Academia Română. Mișcarea era de natură să genereze și să potențeze un curent ideologic naționalist, cu un discurs pe care fostul Președinte PSD l-a adoptat  imediat, de ridicare a valorilor și a sentimentului național. În plan european, acest curent ar fi dus la afilierea PSD -ului la grupul euro-sceptic din Parlamentul European, grup care s-ar fi plasat în opoziție cu mișcarea naționalistă a lui Macron.

Dar pentru ca toate acestea să se întâmple trebuiau parcurși niște pași importanți, unii la vedere, alții ascunși dezbaterii publice, dar care puteau genera în subliminalul colectiv terenul fertil de care o astfel de mișcare ar fi avut nevoie.

  1. Întărirea discursului naționalist și conturarea unei personalități puternice care să intre în campania electorală pentru Președinția României

La începutul lunii martie, Dragnea lansează, la Slobozia, întrebarea retorică sub care avea să subsumeze, ideologic, toate discursurile și frazările publice: ”Vreți să fim sclavi în propria noastră țară?”

O săptămână mai târziu, pe 15 martie, linia naționalistă a discursului se intensifică: „Să fim ce? Eventual chiriași în propria țară, poate și sclavi. Muncitori pe plantație pentru cine? Pentru alții. Luați în serios lucrurile astea”. ”(…) nu, nu suntem de acord să vă dăm resursele noastre pe degeaba, avem și noi dreptul la acest mic colț de lume pe care ni l-a dat Dumnezeu”, pentru ca în aprilie, cu o lună înainte de alegeri, demonizarea străinului să prindă contur perfect în discursurile președintelui PSD:

 „Noi le cerem doar să respecte legea și să-ți plătească taxele […] E prea mult ce le cerem? Înseamnă că nu suntem europeni?”
„(…)Prea mult timp ni s-a spus: «Învățați-vă cu salariile mici, că altfel nu vin investitorii». Și au stat românii ani și ani cu salarii de mizerie […] Că în România numai așa puteau fi invitați străinii care dau salarii de sclavi.”

Iar până la acel moment, planul unei candidaturi asumate de Liviu Dragnea, capabile să mobilizeze sentimente naționaliste și euro-sceptice, părea că funcționează perfect. Paralel cu această mișcarea în interiorul țării

  1. Pregătirea unei noi afilieri politice la nivel european

În 2018, PSD părea să fie perla de pe coroana socialiștilor europeni. Cu fix un an înainte, în martie 2018, președintele PES, Serghei Stanishev, lăuda PSD în cadrul Congresului Socialiștilor Europeni: „Romania are nevoie de leadership-ul puternic si democratic al PSD. Stabilitatea si unitatea din partid sunt fundamentale pentru o guvernare de succes, iar o tara condusa de social-democrație este benefica tuturor in Europa. Va urez succes in următoarele batalii politice. Majoritatea partidelor politice din Europa, nu doar din familia noastră, pot doar sa viseze la rezultatul pe care l-ati atins sub conducerea lui Liviu Dragnea”. La numai un an de la aceste declarații, Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene si candidatul Partidului Socialiștilor Europeni la funcția de președinte al CE, avertizata ca Partidul Social-Democrat din Romania risca excluderea din PSE din cauza situației statului de drept.

Situația devine extrem de tensionată și culminează cu faptul că, la 10 aprilie 2019, în cadrul unei reuniuni a liderilor socialiști de la Bruxelles a fost adoptat un comunicat de presă care anunță înghețarea relațiilor cu PSD: „In timpul întâlnirii, președintele PES Serghei Stanishev a reafirmat îngrijorările privind statul de drept din Romania. El i-a informat pe șefii de guverne, comisarii europeni si liderii de partid ca, pana când Guvernul României își clarifica angajamentul fata de respectarea statului de drept si respecta recomandările Comisiei Europene, conducerea PES va considera relațiile cu PSD înghețate, in așteptarea unei discuții formale la următoarea reuniune a PES, din iunie, in cadrul căreia va fi discutata apartenenta PSD Romania la PES”, se arata in comunicat.

Astfel, terenul era pregătit pentru ca PSD să poată anunța, după alegerile din 26 mai, afilierea la grupul euro-sceptic, anunțat în această săptămână de către Mateo Salvini cu denumirea de „Democrație și Identitate”.
Dar dincolo de aceste planuri să aibă succes, mișcarea trebuia să cuprindă un factor mult mai important: conturarea Răului.

  1. Generarea contextului potrivit pentru succesul unei astfel de mișcări

Din ce în ce mai multe surse vorbesc de o înțelegere secretă în acest sens, înțelegere care ar fi adus la aceeași masă și în același plan lideri PSD și UDMR pentru emfazarea unei mișcări naționaliste.
Dacă PSD ar fi avut nevoie de un astfel de context pentru ca cele expuse mai sus să se întâmple, UDMR ar fi beneficiat și el de pe urma unui astfel de context. Ultimii trei ani au ”topit” UDMR în discursul general. Acesta se vedea fără obiectivul de luptă: autonomia era un țel extrem pentru aceștia, iar obiective punctuale precum școli în limba maternă, folosirea limbii maghiare în justiție, etc erau deja îndeplinite. Uniunea își vedea electoratul etnic tradițional atras în teme generale precum justiția sau economia și, prin urmare, votul etnicilor maghiari risca să nu mai meargă bloc către propria lor formațiune, ci să se risipească către partidele mari.

Prin urmare, este posibil să fi existat un troc între PSD și UDMR prin care partidul de guvernare să ”dea” din propriul coș de voturi către UDMR, pentru ca aceștia din urmă să susțină un discurs de natură să genereze sentimente naționaliste, de cealaltă parte?
O astfel de ipoteză poate fi validă dacă ne uităm la o înlănțuire ciudată de evenimente:

  1. Deși o prezență la vot mare, așa cum a fost la alegerile europarlamentare, arunca UDMR în agonie, acesta riscând să nu facă pragul, formațiunea etnicilor maghiari obține 5.82%, având rezultate spectaculoase în multe județe controlate de către PSD. Este posibil ca, pe modelul PD – EBA din 2009, PSD neanticipând propriul dezastru electoral să fi direcționat un anumit număr de voturi către UDMR? Dacă da, atunci întrebarea firească este de ce? Ce a primit la schimb?
  2. Conturarea unui prim răspuns vine din declarația cel puțin ciudată a liderului UDMR, Korodi Attila, care lansează acuzații grave la adresa Acesta cere explicații după apariția unor informații potrivit cărora reprezentanți ai serviciului au cerut organizatorilor vizitei Papei Francisc la Sumuleu Ciuc îndepărtarea unor cuvinte in limba maghiara de pe vesmânt, la oficierea slujbei de Liturghie: „Am cerut SPP, in numele Grupului UDMR din Camera Deputaților, printr-o adresa trimisa d-lui Pahontu, explicații in legătura cu unele informații apărute potrivit cărora reprezentanți ai SPP au cerut imperativ organizatorilor vizitei Papei Francisc la Sumuleu Ciuc îndepărtarea de pe vesmântul purtat de Suveranul Pontif a cuvintelor in limba maghiara ‘Sa mergem împreună’ si a altor cuvinte legate de acest eveniment. Daca a venit de la SPP este ilegal sa obligi ca instituție a statului pe cineva, Biserica Catolica, sa facă așa ceva. SPP nu are nicio atribuție legata de limba minorităților naționale”, a spus Korodi. În contextul în care vizita Papei a fost un eveniment în care întreaga presă a format, involuntar, o coaliție de reflectare pozitivă, declarația nu a produs niciun efect. Dar rămâne drept o inițiativă cel puțin ciudată a liderilor UDMR.
  3. La scurt timp după acest eveniment, UDMR revine în atenție odată cu evenimentele de la Valea Uzului. Este ciudat că liderii UDMR nu au fost prezenți la fața locului din primele momente. Este ciudat că liderii UDMR nu au avut nicio reacție de pacificare a evenimentelor. Este ciudată tăcerea acestora în momentele cheie, iar atunci când au ieșit la rampă au avut declarații cu iz conflictual. Mesajul de pacificare a venit mult prea târziu.

Să fi fost aceste două evenimente parte dintr-un troc prin care UDMR primește voturi la europarlamentare, iar la schimb dă evenimente ce ar trebui să potențeze candidatura unui lider PSD (la început Dragnea, apoi a fost vehiculat Ion Aurel Pop) într-o nouă naționalistă. Dar de ce ar fi acceptat UDMR o astfel de variantă? Răspunsul îl putem găsi în dorința de a face pragul la europarlamentare, dar adevărata miză sunt alegerile locale. La fel cum pentru PSD este important să existe un context care să legitimeze continuarea unui discurs naționalist pentru un candidat propriu, pentru UDMR este important să existe un nou liant care să lege comunitatea maghiară în jurul propriilor lideri.

A fost sau nu o înțelegere ocultă între PSD și UDMR, zădărnicită de un rezultat electoral dezastruos pentru partidul de guvernământ? A fost un plan pus la cale de strategii care visează un grup puternic eurosceptic în Parlamentul European? Va continua abordarea în forță a politicilor cu iz etnic din partea UDMR, în contextul în care parlamentarii maghiari anunță un vot favorabil moțiunii de cenzură inițiată de Opoziție? Sunt întrebări. Chiar dacă nu vor avea un răspuns limpede, nu pot să nu rămână atunci când te uiți la o înlănțuire cel puțin ciudată de evenimente.

Source: https://www.cristoiublog.roScorul UDMR la europarlamentare și Valea Uzului, părți ale unui troc ocult PSD – UDMR?