Gîndul lui Cristoiu de joi, 14 martie 2019

Așa de tare l-a influențat pe Victor Ponta strîngerea de mînă a lui Florian Coldea?!

Pe cristoiublog.ro și în Evenimentul zilei de marți, 12 martie 2019, am publicat în premieră absolută unul dintre documentele cele mai convingătoare în sprijinul tezei că în România au existat și există mai multe state paralele, care se bat între ele fără cruțare. Am susținut Teza mai multor state paralele în scris și la televiziuni aducînd drept argumente cîteva instituții folosite de politicieni în bătălia pentru putere și pentru supraviețuirea la putere:
Binomul SRI-DNA, apărut pe vremea lui Traian Băsescu și folosit de fostul președinte pentru a-și lichida adversarii din presă și din politică.
SPP, pus la dispoziția președinților pentru spionarea demnitarilor și pentru mituirea jurnaliștilor.
Secția de investigare a infracțiunilor din Justiție, folosită de Liviu Dragnea pentru a ține la respect dușmani din PSD, dar și din afara acestuia.
CNAS, folosit în prezent de Klaus Iohannis pentru terfelirea celor care-i amenință redobîndirea unui nou mandat.

Prin publicarea Protocolului atrăgeam atenția asupra unei instituții de forță înființate de Victor Ponta prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea şi reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013.

Ordonanța de Urgență a fost dată de Guvernul USL condus de Victor Ponta. Prin ea, în cadrul ANAF apare o instituție nouă:

„Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală.”

Pe 24 iulie 2013, Guvernul dă HOTĂRÎREA nr. 520 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Articolul 16 al Hotărîrii ne dezvăluie cui aparține noua instituție de forță:

„1) Direcția generală antifraudă fiscală este coordonată de un vicepreședinte, cu rang de subsecretar de stat, și condusă de un inspector general antifraudă, numiți prin decizie a prim-ministrului.
2) Inspectorul general antifraudă este sprijinit în activitatea de conducere a Direcției generale antifraudă fiscală de inspectori generali adjuncți antifraudă, numiți în funcție prin decizie a prim-ministrului.”

Spre deosebire de DNA, de alte instituții de forță, DGAF depinde doar de un singur om. Alte instituții depind de ministrul de Justiție, de CSM, de președinte, de Parlament.
DGAF depinde numai și numai de premier.
Puterile DGAF sînt uriașe.
Prin Protocolul semnat pentru PÎCCJ la 28 noiembrie 2013 de Tiberiu Nițu (pus de Victor Ponta procuror șef în cadrul negustoriei cu Traian Băsescu din aprilie 2013), iar pentru ANAF, la 16 decembrie 2013, de Gelu Diaconu (pus și acesta în funcție tot de Victor Ponta, în aprilie 2013), DGAF are puterea de a face anchete penale. După publicarea Protocolului, Federația Națională a sindicatelor din Finanțe, afiliată la Alianța Națională a sindicatelor bugetarilor „SED LEX” a dat publicității un Comunicat de presă.
Documentul atrage atenția asupra unui alt Protocol, cel dintre SRI și ANA:

„Odată cu reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 2013, un grup mic de politicieni influenți a hotărît să-și creeze un instrument foarte puternic de șantaj, aducînd la un loc ofițeri SRI, procurori și oameni special angajați de către conducerea ANAF din acea perioadă. (…)
Cum acționa noul grup organizat, acoperit de prevederi legale special create:
Ofițerii SRI (au fost detașați de la SRI aproximativ 250 de ofițeri) veneau în instituție cu direcțiile de acțiune trasate (firme, persoane etc).
Direcția Antifraudă lucra la comanda lor, fiind executate întrutotul ordinele acestora; se făceau plîngeri penale pe bandă rulantă celor care erau vizați dar de cele mai multe ori aceste plîngeri nu se confirmau sau controalele se dovedeau superficiale.
Colegii de la antifraudă detașați la parchete preluau plîngerile și solicitau puncte de vedere de la structurile de specialitate ale sistemului instituțional al ANAF.”

Existența Protocolului dintre SRI și ANAF a fost recunoscută de Victor Ponta pe 3 aprilie 2018, la TVR:

„Eu vă spun un protocol pe care îl știu, cu care am fost de acord, și care a încetat din 2017 și se vede, și anume schimbul de informații dintre ANAF și SRI.”

Cum între ANAF și PÎCCJ exista un Protocol prin care inspectorii antifraudă erau detașați la parchete pentru a face anchete penale, putem spune că SRI nu numai că spiona firmele prin accesul total la informațiile deținute de ANAF, dar mai mult le și șantaja, cînd nu le lichida, prin anchetele penale pe evaziuni fiscale.

OUG prin care s-a înființat DGAF ne dezvăluie însă și alte prerogative ale acestei instituții împrumutate din spațiul Gărzilor pretoriene din zona Caraibe.
Articolul 5 transforma DGAF într-un soi de Brigadă antitero care gonea prin București și prin țară în Jeepuri cu însemne speciale. Inspectorii aveau uniforme și armament.
Articolul 6 dădea dreptul unităților de comando ale DGAF:

„– să efectueze controale în toate spațiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri și servicii;
– să verifice legalitatea activităților desfășurate, existența și autenticitatea documentelor justificative în activitățile de producție și prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării și comercializării bunurilor și să aplice sigilii pentru asigurarea integrității bunurilor;
– să dispună măsuri, în condițiile legislației fiscale, cu privire la confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor a căror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită”

Dincolo de imaginea de forță transmisă de aspectul militarizat al comandourilor, DGAF devine un instrument de terorizare a firmelor (a anumitor firme, desigur, a celor care nu erau pe placul USL și mai ales a premierului), de șantajare a investitorilor români (de multinaționale n-aveau curajul să se atingă), de extorcare de bani pentru partid, pentru campaniile electorale sau chiar pentru conturile celor care guvernau la vremea respectivă.

Am publicat Protocolul împreună cu un comentariu sub semnul angajării mele împotriva statelor paralele, a acestor plăgi cancerigene ale democrației românești. A invoca doar Binomul SRI-DNA drept instituții prin care anticorupția era folosită pentru răfuieli politico – mafiote mi se pare o uriașă tentativă de manipulare a opiniei publice. Instituțiile de forță antrenate în stîlcirea statului de drept postdecembrist au fost mai multe, au aparținut diferitelor grupări politico-mafiote și au fost folosite de politicieni în bătălia pentru putere. Un bun exemplu îl constituie soarta lui Gelu Diaconu, a lui Tiberiu Nițu. Colegi cu Codruța Kovesi în cadrul Sistemului instituțiilor de forță, aceștia au fost lichidați de Codruța Kovesi prin înhățarea de către DNA.

La această întreprindere a mea, Victor Ponta răspunde astfel pe Facebook:

„După ce că toți cei acuzați de hoție și corupție trebuie să scape de pedeapsă (cu decizii CCR, ordonanțe de urgență, prescripții etc) – acum trebuie și evazioniștii să își recupereze banii! Adică în 2019 bietul Stat Român este și «bătut și cu banii luați»! Cine a furat Statul neplătind taxe și impozite nu doar că rămîne liber și își vede de treburile lui ca și înainte – acum trebuie să rămînă și cu banii furați! (…)

Cum? Păi se găsește un «Protocol» – clasic deja (care este semnat în baza legii ANAF și e în vigoare și azi) / adică faptul ca au furat milioane de euro prin evaziune fiscală nu contează din moment ce au fost prinși de Parchet și de ANAF care lucrau între ele pe baza unui protocol! Ați înțeles cum vine treaba?!

După care urmează o ordonanță de urgență prin care se desființează structura din ANAF care luptă contra marii evaziuni fiscale / și le dă înapoi toate milioanele confiscate «bieților» evazioniști ! «Patrihoții» își fac datoria! (…)

Nu știam ce protocol au semnat Tiberiu Nițu și Gelu Diaconu – dar văzîndu-l acum constat că este în baza legii și pentru aplicarea legii; deci îi felicit pe amîndoi! Avînd în vedere că amîndoi au fost cu adevărat victime juridice și îndepărtați din funcții în mod abuziv (constatat de judecători) faptul că acum sînt numiți «Binom» sau «paraditori» îți arată doar că mizeria din România nu se asanează – doar se mărește în fiecare zi.

Faptul ca azi sîntem conduși de mafioți care au în spate hoți și evazioniști fiscali și trompete mediatice reprezintă un fenomen extrem de nociv – nota de plată nu va fi achitată de ei, ci de românii obișinuiți care mai rămîn în țara noastră (în timp ce tinerii vor emigra scîrbiți de mlaștina puturoasă și ucigătoare care se întinde din ce în ce mai mult)!”

Textul dă seamă de o deraiere stupefiantă a personalității lui Victor Ponta.
Potrivit acestuia, denunțarea abuzurilor comise de Binom face parte dintr-o campanie care urmărește ca toți cei acuzați de corupție să scape de pedeapsă.
Nici Monica Macovei în vremurile ei de veghe n-ar fi susținut așa ceva.
Las la o parte minciuna cu el care nu știa de Protocol. Dincolo de delirul iresponsabilului vesel Victor Ponta (eu fac parte dintr-un Grup de mafioți care vrea ca evazioniștilor să li se dea banii înapoi), rămîne o chestiune.
M-am numărat printre puținii jurnaliști care au luat atitudine față de abuzurile comise împotriva lui Victor Ponta, a lui Gelu Diaconu și a lui Tiberiu Nițu de către Binom. Abuzurile au fost comise de Binomul SRI-DNA în numele luptei împotriva corupției. Cînd am scris asta, Acoperiții din politică, și din presă m-au acuzat că vreau să-i salvez pe corupți. În numele luptei împotriva evaziunii fiscale, Binomul ANAF-PÎCCJ a comis abuzuri împotriva unor firme și persoane. Pentru că am denunțat aceste abuzuri Victor Ponta mă acuză că vreau să-i salvez pe evazioniști.
Așa de tare l-a influențat strîngerea de mînă a lui Florian Coldea?!

Source: https://www.cristoiublog.roGîndul lui Cristoiu de joi, 14 martie 2019